Din hăul viselor ce mi le-am prins în stele, 

Mă-ntorc la tine pe pământul cavernos, 

Acolo unde cântecele lirei mele

De El damnate-au fost să zboare doar în jos.

În penitența unui suflet fără nume

Se zbat în lanțuri vechi regrete de poet,

Alături de un șarpe care din genune

Grăise pentru oameni poate prea încet.

Când frigul ciopârțește carnea fără milă,

Tu mă îmbraci în robe și scufii comode,

Mă faci să par satana lașă și umilă

Ce-i cântă zeului ceresc alese ode.

Și, blestemat să port pe umeri poezia

Ca pe-o stigmată veche, fără lecuire,

Din mii de viermi tu m-ai ales să-ți cânt trufia,

Tiran ce înrobești întreaga omenire.

Cavernele răsună-n sumbră armonie

Chemându-și puii visători la-nlănțuire,

Acolo unde toți concep filosofie

Și își condamnă semenii la asuprire.

Pământul se cutremură de fericire

Văzându-și iar odraslele în sărbătoare,

Pe dealul plângerilor fără de sfârșire

Și unde cel mai adorat pe cruce moare.

Vizualizări: 89

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Ianuarie 28, 2018 la 9:29pm

Imagini pentru apocalips surrealism

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->