Nu mai au niciun drept, nici măcar să mai plângă,
Vină n-au, vina lor e lume nătângă,
Un destin ce i-a pus prea târziu… sau devreme,
Într-o lume prea rea, cu prea multe probleme.

Peste zâmbetul lor e-o durere tăcută.
Pentru ei, umilința, e și surdă și mută.
În speranță mai au doar bucata de pâine
Ce-o primesc când și când, pentru ziua de mâine.

Când din lacrima lor se ridică palate,
Nu mai știu că pe lume mai este dreptate.
Demnitatea, și ea, a rămas mai puțină.
Sunt acum condamnați, condamnați fără vină.

E o lume ce crește zi de zi tot mai mare,
Peste care și noi împroșcăm nepăsare,
Și când tot ce vedem îi întindem tăcerii
Mai zidim un cuvânt la poemul durerii.

Vizualizări: 61

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


INACTIV
Comentariu publicat de Camelia C pe Decembrie 9, 2011 la 12:43am


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Decembrie 9, 2011 la 12:21am

Cu plăcere am lecturat un poem minunat ..Felicitări! Cu toată admiraţia


INACTIV
Comentariu publicat de Marilena Velicu pe Decembrie 8, 2011 la 10:48pm

Un poem pentru suflete sensibile. Multumim maestre!


INACTIV
Comentariu publicat de Sprincenatu Dan pe Decembrie 8, 2011 la 7:15pm

E o lume ce crește zi de zi tot mai mare,
Peste care și noi împroșcăm nepăsare,
Și când tot ce vedem îi întindem tăcerii
Mai zidim un cuvânt la poemul durerii.

Citit cu deosebită plăcere !


ACTIV
Comentariu publicat de Mihaela Moşneanu pe Decembrie 8, 2011 la 12:09pm

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->