Zile de naştere

Nu-mi fac promisiuni de care nu mă ţin.
În noaptea de plumb cu ferestre înalte,
îmi scap o greutate de pe pervaz pe picioare
şi n-o să mai trec niciodată pe lângă arborii de sticlă.
Rămâne întunericul să cadă peste ape
din ciclurile nopţii mă va acoperi cu singurătate
şi vestigiile trupului meu se vor rupe din durere.
Va ninge cu un alb delirant peste moarte,
şi nimeni nu crede că voi închina femeii
zilele acestea de aluminiu care nu ruginesc niciodată
şi care-mi trimit şoapte-n auz pe care abia le desluşesc.
Mă aşteaptă cu trupul amorţit de lumina din sentimente
lângă lacul unde sărbătoresc nuferii nunta de argint
şi caii pădurii scăpaţi din căpestre
lăcrimează după stapânii lor plecaţi peste mări,
fără întorcere până dau ninsorile
şi foşneşte fânul mirositor pe obrazul iernii.
Atunci împart cu vântul frică şi teamă
perdelele sunt trase, lumina e stinsă
furtuna-i năprasnică şi până la tine
nu mai îndrăzneşte să plece nici un gând.

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de Nicolae Valareanu Sârbu pe Iunie 3, 2011 la 9:21pm

Mulţumesc Lenuş pemntru apreciere.

Numai bine!


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Mai 28, 2011 la 1:38am
Minunat poem..Felicitări!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->