Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

VIATA PARIZIANA-SPECTACOL JACQUES OFFENBACH .   SALA DE TEATRU JUVISY SUR ORGE

 

             Viață pariziană, anii 1960.  o actualizare a acesteia de către regizorii francezi Benjamin Moreau și Olivier Desbordes.O paralelă, pe care autorii au  făcut-o  între două epoci, la distanță de peste 160 de ani.

              A fost vorba de două avânturi formidabile : unul al tehnologiilor  și  altul ral  științei, cu două mari momente de dezvoltare ale acestora.

             Euforia am simțit-o și noi spectatorii, în acea  seară magică, traversând cu   rapiditate   două secole:XX și XXI  În 1866, orașul mondial  Paris se metamorfoza  cu ajutorul Baronului Haussmann.

              O sută de ani  mai târziu, în 1960  cunoștea o nouă față, prin apariția automobilului și  a modernității. Cu această viață pariziană a anilor dinainte,ne  regăsim în final,  în actualitatea lui "Belle Epoque-Epocii Frumoase".

             Decupajele pe care le-am putut urmări cu mare bucurie la Teatrul Jean Lurçat din Juvisy sur Orge, pot fi vizionate și azi cu plăcere, cu referire la contemporanii  secolului al XXI-lea.

             Un spectacol  imaginativ colectiv, cu mitologii care se intersectau, uneori se suprapuneau totdeauna cu  frenezie, într-un vertij al timpului.  A fost vorba de a regăsi  coerența parodiei,  un proiect al autorilor  cunoscuți bine   publicului parizian.

             Opera bufă a lui Offenbach,  care a stat la baza reprezentației televizate și radiodifuzate în direct,avându-ne ca spectatori fideli a fost  înainte de toate o parodie a unei burghezii de tip"dolce farniente".Aici se situa  și libretul acestei opere minunate.   Schimbarea unor  situații care mai de care mai burlești, un suprarealism, prin care  eram  aduși, într-un cadru al unui studiou teatral de turnare din anii  '60.

              Orașul lumii-Parisul era  complet schimbat. Televiziunea  de atunci, din care am urmărit  unele  fragmente de epocă, inclusiv reclame, evenimente mondene,în timpul pauzei de douăzeci de minute, pătrunsese  minunat în foaiere.  Baronul voiajor  dorea  nu numai să viziteze Parisul. Era interesat de  timpul   personal de amuzament.

              S-a convenit de  regizori să se realizeze un muzical care, respectând melodiile originale ale marelui Jacques Offenbach, să  ne restituie  un  fragment  al epocii acestuia, acustic și vizual.

              În paralel cu spectacolul de pe scenă, am putut vedea  astfel inedit prima parte a piesei de teatru pe TV alb-negru, iar  a doua parte pe TV color.

             Spirit  de parodie fusese și în originalul operei  lui Offenbach. Referirea  celor doi regizori la prezent a fost binevenită, palpabilă, cu aplauzele noastre de rigoare. La fel, coregrafia, una excepțională. Multe voci feminine sau masculine au fost de excepție, fie soprane, altiste, baritoni, tenori.

            Numeroase  personaje  ne-au  încântat timp de peste două ore,  cu un spectacol captivant, de la primul la ultimul moment al acestuia.

             În fundalul scenei ,  pe un piedestal erau instrumentiștii.  Între aceștia unii cunoscuti : Gaspard Brecourt la pian, Caroline Florenville la vioară, Louis Desseigne la ghitară, Nicolas Brouquyere la trompetă, Francis Prot la clarinet și saxofon, François Michels la trombon, Eric Boccalini la percuție.

               Lucrarea  lui  Jacques Offenbach,  l-a avut ca libretist pe Ludovic Halevy.  In anul 1866, în Franța fusese  jucată pentru prima oară la Théatre du Palais Royal-Teatrul Palatului Regal din Paris.

               Spectacole precum cel vizionat la Juvisy au avut loc  în 2016 la Théatre de Saint Etienne, Opera National du Rhin, anul 2014, Opera National de Lyon, anul  2011, Opera de Toulon, anul 2013, Opera de Marseille, anul 2015.

               Două personaje cu nume sugestive -Bobinet și Gardefeu au fost prezentatorii spectacolului. Unul îmbrăcat cu o vestă violet, cu flori imprimate, altul într-un costum cu vestă roșie strălucitoare (lamé) și papion de aceeași culoare.

               Trei alte personaje,  aflate pe un podium luaseră  loc într-un trenuleț vesel,  care demarase spre mare-orașul  francez Trouville pe coasta Normandiei.  Erau  îmbrăcate în salopete lungi galben deschis. Doi bărbați și o femeie.  Femeia  o interpretă de calibru de  operetă,  soprană, acompaniată de pian. 

              Au alternat ariile de operetă cu piesele  de musichall.  Pe o altă platformă, spectacolul ca de revistă a continuat cu coruri pe mai multe voci, acompaniate discret de o  orchestră, solouri la vioară;  compoziții calde, în stilul marelui compozitor francez.

              A apărut  un nou personaj care ne-a  vorbit  de venirea baronului suedez, împreună cu soția acestuia. 

              Sus,  pe ecranul montat deasupra scenei,puteam urmări spectacolul,  pe un televizor alb-negru, ca în timpurile copilăriei.  Baronul dorea să viziteze Arcul de Triumf și Moulin Rouge. 

              Gardefeu- actorul -prezentator  se oferise  să fie ghid prin orașul luminilor. Am savurat  apoi  o serie de șansonete vechi ale Parisului.

             Între timp erau  montate  platforme  mobile. Rând pe rând, prin întoarcerea lor , și-au  făcut  apariția alte  personaje.   Recunoșteam  cu bucurie costume, obiceiuri  ale secolului trecut.

              În centru se afla  un clown  care arunca cu bancnote false pe scenă și în sală. Avea o pălărie neagră mare cu boruri largi, haină și pantaloni albi, cu dungi late negre, pantofi de lac.

             Fetele erau în rochii evazate,cu paiete,cu un decolteu  larg. Un dans antrenant se lansase. Bărbații erau  îmbrăcați în fracuri albe, cu papion negru. O melodie cântată la ghitară răzbătea ritmat. Erau  schimbate rapid decorurile.  Cu un alt tren soseau alte personaje.

               Apărea  o tânără  îmbrăcată într-un taior alb-roz, cu carouri mari.  Avea cizme lungi negre,cu tocuri înalte.Alta era îmbrăcată  într-o rochie( pantalon neagră de piele,lucioasă. Purta o șapcă de piele, ce lăsa  să se vadă un breton scurt.

               Baroana  era îmbrăcată în rochie crem, cu paiete. Contrastul era perfect cu tenul măsliniu și părul negru. Baronul (bariton  cu voce minunată), încântat de atmosfera pariziană  își propusese să rămână mai mult ,  împreună cu consoarta.Vorbea cu patos de anii tinereții.Muzica însoțea atmofera  inspirat  cu cântece  melodioase.

              Jocul de scenă, dansurile erau concepute pentru a zâmbi, a fi fericiți.  Urma dineul . Aceiași actori  se deghizaseră pentru  această ocazie. Unul dintre  personaje era   ''sosia' lui Claude François, Colonelul Cloclo. Apoi i-am recunoscut  pe Louis de Funes, Mireille Mathieu cu graseiatul specific, pe Silvie Vartan.

Soprana de culoare era sosia lui ...Michelle Obama! 

              Își făcuse  apariția Domnișoara Metela,  îmbrăcată  într-o rochie lungă galbenă, care îi  venea peste genunchi. Pe  cap și antebrațe purta ghirlande de un verde intens, ireal, ce imita vegetația. Avea ochelari de soare și o parură argintie pe frunte. Cânta ca o privighetoare,în triluri; ca o veritabilă soprană  de coloratură.

             Pianul o acompania cu acorduri ample. În spate se putea vedea celebrul Moulin Rouge. Recunoșteam din nou stilul  drag al compozițiilor lui Offenbach.

              Ne încântau trilurile,  vocalizele, urcările  subtile de voce,  când foarte sus, coborârile foarte jos. Cântecul se termina  sus, pe acute.

              Apăruse  un alt personaj  mic de stat, cu barbă și mustață, cu o pălărie mare cu boruri largi. Înaintase  rapid, ca și cum ar călări.  Avea  anteriu negru și un șal alb lung la gât, perciuni: era rabin, vorbea idiș. Se auto denumise  tambur major.  

              Îl pusese pe baron să mărșăluiască. Dansul  continua cu multe personaje, femei și  bărbați. Urmau coruri   pe mai multe voci feminine și masculine, specifice polifoniei lui Offenbach.

               Pe podiumul principal își făcea locul o doamnă bine îmbrăcată,  în taior negru, cu o voaletă neagră. De altfel, toate personajele feminine aveau  voalete. Purtau  pardesiuri.Erau  intonate melodii ritmate, cu mici solouri.O gestică perfectă stârnise entuziasmul nostru,  al spectatorilor. La aceasta ajutau ''izbucnirile''orchestrei. Se distingeau notele grave ale trombonului. Ritmul creștea în continuare, dar sincronizarea personajelor era perfectă.  Ne erau prezentate dansuri cu   diverse proveniențe: germane, maghiare, elvețiene.

               Una dintre interprete purta o rochie cu franjuri , de un verde închis, cu o bordură albă în partea de jos.  Pauza care a urmat,  ne-a adus, pe televizorul amplasat deasupra cortinei, imagini filmate cu mulți ani în urmă cu: trenuri care nu circulau, cu pasageri care așteptau de mult timp, ca în prezent la Paris și în toată Franța, datorită grevelor. A fost menționată trecerea de la TV alb-negru la cel în culori.

              Cortinele au fost date la o parte și a început muzica pregătind intrarea persoanelor de vază, mult așteptate.  Un dans tip vals  izbucnise   în acordurile ample ale orchestrei. Urma o sincronizare  a brațelor și  picioarelor minunată a personajelor feminine respectiv masculine.

              Mireille Mathieu, celebra cântăreață  franceză își făcea  apariția  cu cuvintele  sale celebre graseate:  "étudire","notre soufrance","que nous avons revé", "le droit de chercher","je n 'avais pas rencontré". Continua  cu:"vous êtes près de moi","vous voulez savoir la verité", "ques'que c'est l' amour? ."

             În continuare apăruse  Claude Claude Alexandrine, care îl imita pe regretatul cântăreț Claude François. Era  blond, cu părul lung, cu o haină  roșie lamé, cu paiete , cu pantofi albi, cu tocuri care să îl facă mai înalt.

              Mai departe jandarmul din Saint Tropez, în persoana lui Louis de Funès.Se cânta aria cu același nume "L'amour" de către perechea baron-baroană.  Apăreau de asemenea  personaje celebre precum: Sheila (cu cântecul "L' ecole est fini"), îmbrăcată cu o fustă în carouri, France Galle într-o salopetă de ski, de culoare roșu-crem, cu o caschetă roșie și bocanci roșii.

             Mai departe:Nana Mouskouri, cu mâinile ridicate, cu un veșmânt albastru de mătase, cu mâneci albe.  Un alt personaj  venise din filmul "Zorro" . Era sergentul Garcia, cu   burta sa imensă , cu o pălărie  neagră pe cap, cu  semnul Z pe spate.

            Toate personajele au  coborât  de pe podiumuri  venind în fața scenei pentru un marș. Soliștii se succedau  în cascadă. "Piano, piano" se intona  suav. Interpreții se ridicau și se coborau pe rând, ca într-un joc. A urmat un alt dans în trei:  baronul, amiralul și Clo­-clo.

              Se toasta cu pahare de șampanie colorate. O veselie generală cuprindea  toată lumea. Dansul  cu masa rotită când într-o parte, când în celalaltă, cu dansatorii-cântăreți a fost urmat de  un ceardaș. Schimbarea de scenă  avea loc din nou:" Louis de Funès"  se

deghizase în Maître d'Hotel Alfred.  Era îmbrăcat în roșu complet. Avea  caschetă roșie, costum cu pantalon și vestă roșie, borduri și nasturi mari aurii, la fel epoleții.

               Își făcea apariția o doamnă îmbrăcată în culori închise. Cânta la microfon.  O imita când pe Juliette Greco, când pe Bacara. O lumină verde intens bătea de sus de la un proiector, creând un covor verde. Atmosfera era de mare concert. Pahare de șampanie, dans vibrant, vioară, pian, o exprimare  excepțională.

               O melodie unduită, un joc de scenă excepțional:  "Elles sortent pimpantes pour se divertir"(ele ies din casă puse la punct,  ca să se distreze), spunea interpreta.  Vocea sa cobora când foarte jos, când urca  inimaginabil,într-un dans al cuvintelor și ritmurilor, totul terminându-se în extaz.

               O  nouă  pereche  încânta prin jocul de scenă.  Femeia  încerca să îl seducă pe baron.  Apărea apoi  un  personaj oriental-o femeie îmbrăcată în rochie lungă,  cu un evantai mare  roz.  Rochia avea  paiete mov.

               Baronul îl întreba pe Maître d 'Hotel unde își poate invita iubita la dineu. Intrau  într-un separeu "pentru oameni de lume".Erau  introduse noi podiumuri. Apăreau alte personaje

.              Un domn îmbrăcat într-un costum vărgat, numit "brazilianul",apăruse împreună cu o doamnă înaltă, îmbrăcată într-o rochie cu zig–zaguri, cu alternanțe de verde-portocaliu- violet,  peste care purta o mantie  transparentă, cu nuanțe de albastru -verde.

               Apoi,am putut urmări un arlechin, îmbrăcat în pantaloni negri, cu o bluză cu zig-zaguri, de culoare  galbenă. Avea pălăria neagră, cu tonuri de violet. O altă doamnă purta   pălărie cu pene, cu o cordeluță galbenă, mănuși negre, un colier mare, rochie neagră cu decolteu.

             În față  dansau  surorile Kesler, îmbrăcate în rochițe scurte albe, cu pliuri galbene -violet, cu picioarele lor  lungi, cu  pantofi albi cu toc.

              Am dat cititorilor detalii privind costumele  personajelor , pentru că ni s-a sugerat  o  prezentare de modă. Perechile se regrupau mereu. La  final baronul o recunoscuse  pe soția lui: era Michelle și dansau amândoi fericiți.

                Un cântec final a  izbucnit vesel, în nota întregului spectacol, în acompaniamentul excelent al orchestrei, cu coruri mixte la final.  Aplauze,ovații în repetate rânduri, chemări la scenă.Apoi, drumul vesel spre casă....

 

 

 

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->