videoclipurile mele: Marin Voican Ghioroiu - Destinul (dedicaţie lui Constantin Brâncuşi)

Destinul

lui Constantin Brâncuşi –

 

de Marin Voican Ghioroiu

 

recită: Marin Voican Ghioroiu

muzica: Erik Satie - Gymnopedie 1, 2, 3

 

Erik Satie a fost singurul compozitor care a reușit să ajungă la sufletul sculptorului roman, prin muzica sa.

Cert este că prietenia dintre cei doi a dat naștere unei colaborări de success în lumea dansului parizian, considerată a fi un pas important către dansul contemporan. Este vorba despre un spectacol de balet, pe muzica Gymnopediilor lui Satie, cu dansatoarea Lizica Codreanu, în rol principal.

 

DESTINUL

Lui Constantin Brâncuși

 

Preacurată, Fecioară Maria,

Raza soarelui aprins...

Floarea dorului nestins,

Roagă-L pe Mesia

Să trimită îngeri în această noapte,

Suflet de creştin...

De trup se desparte...

 

Noaptea voalu-şi lasă,

candelabre sfinte Dumnezeu aprinde

Pe bolta cerească.

Brâncuşi le priveşte şi vrea să găsească

Steaua vieţii care i-a purtat noroc.

Tristeţe-al cuprinde...

Un năvalnic gând mintea-i răscoleşte,

nu-şi găseşte loc”.

 

Străin şi singur, departe de Gorjul lui iubit,

Stă marele Brâncuşi, cu inima zdrobită:

Privirea-şi înalţă spre cerul de fulgere lovit.

Furtună simte-n suflet, gând trist l-a copleşit:

Casa mea iubită, plaiul meu gorjan...

Unde sunteţi voi, cum de v-am lăsat?

Doamne, nu puteam să rămân în sat,

Să muncesc ogorul, să fiu fericit,

Să stau cu ai mei,

păsări să ascult în codru-nfrunzit,

Doinele să-mi cânte fete şi feciori,

Să petrec la horă când sunt sărbători?

 

 

Dumnezeu veghează, roagă-te creştine,

El te ocroteşte şi e lângă tine!...

Sufletu-i ca marea prinsă de furtună:

Răvășite gânduri de-a valma s-adună...

Simte deodată că-n valuri s-afundă;

Orologiul sună ultima secundă?!...

 

„Clopotul iar bate, resemnat... ‘l-ascult:

Cine se mai duce şi intră în mormânt?”

Câte gânduri omul toată viaţa-şi face…

Numai când sfârşeşte, odihneşte-n pace.

Dorul... nu-l mai cheamă, totul s-a sfârşit...

Tu, Destin hain!... cum le-ai plănuit?

Atunci când gândeam că mâine o să-mi fie bine,

Nu ştiam că-n coastă îmi eşti mărăcine

Şi aştepai doar clipa să mă otrăveşti;

Când eram copil, credeam în poveşti,

Dar în Tine, fiară!... cine-ar fi crezut

Că m-ai urmărit de când m-am născut”

 

Dacă vrei să ştii... m-am tot întrebat:

De ce toată viaţa în spate mi-ai stat?

De mergeai în faţă,

Te-ar fi observat...

Iar acum citești „Cartea vieții mele”?

Te-ai oprit la versul în care îţi spune...

C-am iubit tot timpul în această lume:

Codri verzi şi plaiul,

Portul, limba sfântă şi pe-ai mei români...

Care mi-s departe, iar eu prin străini.

 

Viaţa e grădina Raiului preasfânt,

În care iubirea pe acest pământ

A-nflorit de-a-pururi şi roade a dat...

Slavă Ţie Doamne, în veci lăudat!

Carte-mpărăteacă!...

Mulţi au s-o citească, iar celor ce vin...

Să le povestești, făţarnic Destin!

C-am trudit din greu și-am iubit natura,

Frică n-am avut, dar ţi-am simţit ura.

 

Maria Tănase apare din vaurile vremii și cântă:

 

Dacă dorul îl găseam,

Și-mpreună-l căutam,

Pe neicuţa nu-l chemam

Duceam Dorul la izvor

În pădurea Gorjilor.

Îi dam Doreului să bea

Ochii verzi şi gura mea!...

Neicuță, de nu veneai,

Pe cine mai sărutai?!...

 

Gându-i zboară, peste ani,

La Hobița-n Peștișani...

Unde-a fost ca să se nască,

De părinți să se-ngrijească

Cu iubire să-i tămâie:

Dorul lui să-l ieie fumul

Și la Dumnezeu să-l suie.

Azi mă simt în mare durere,

Dar vreau să las țării... o avere,

Ca să se mândrească bunul meu popor,

Dar... nişte duşmani, coade de topor,

S-au opus câineşte şi voiau să mor.

 

Greu m-au mai lovit... cei de la putere:

N-au vrut să primească scumpa mea avere

Ca să se mândrească dragii mei români...

Ce tezaur sfânt am dat la străini!

Greu am dus-o, tu te bucurai:

Mergeai lângă mine și nu mă lăsai.

 

Maria Tănase cântă:

 

Sus, în Deal, la Peştişani,

La umbriţa de cerani,

Cerul era plin cu stele,

Pădurea de floricele...

Și gungureau turturele.

Stăteai pe braţele mele:

La mine cu drag priveai,

Erai vesel,mă iubeai,

Erai mândru și frumos...

Ca un soare luminos

 

Destinul i se adresează:

 

- Orologiul bate, timpul a trecut...

- Ești lângă mine, totul s-a sfârșit.

Am știut că vii, totu-am pregătit:

Cumpăna înclină și m-am liniștit...

Frică nu am! Și de ce să plâng?

Am ajuns la capăt, merg la Demiurg.

Lumea asta-i trecătoare...

Când cu nori şi când cu soare:

Domnul sfânt ţi-a da iubire,

Clipe dulci de fericire...

Mila Lui să ne păzească

În iubire creştinească!

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Februarie 7, 2021 la 11:54am

preluare comentarii:

Comentariu publicat de Ioan Muntean cu 22 ore în urmă

@Adrian Scriminț - ceva nu funcţionează ca lumea pe această pagină, o să vedem ce şi cum...
Mă bucură intervenţia dv. şi vă pot spune că pe generic apare o dansatoare din vremea lui Brâncuşi: Lizica Codreanu. O dansatoare româncă in avangarda pariziana... /e-adevărat nu e contemporană nouă).
Ei, eu sunt dispus să creez videoclipuri şi cuşi despre dansatori români contemporani - am nevoie însă de nisşte surse primare... poate le primesc şi de la dv.!
Comentariu publicat de Adrian Scriminț ieri
Superb fundalul muzical. Din păcate nu am auzit de artiștii de dans contemporan menționați în generic, dar mă bucur că aflu de nume noi în această istorie a dansului, balerin fiind de profesie. Recomand recitarea în astfel de proiecte, care au ieșit bine de altfel, de către niște actori profesioniști. Ar da alt timbru altă credibilitate și altă empatie!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->