BucuriaCunoaşterii
prin straturile tăcerii,
topită într-o rotire lentă,
alunecă în vad.

Peste zidurile înalte ale iubirii,
Albastrele Chemări nu străbat,
topindu-mă în ceţuri adânci,
alunec încet… şi cad!

Vino un pas, Iubite !...
Invăluie-mă cu braţele Tale
ca ramurile Copacului Vieţii !
Apropie-Te...
şi într-o respiraţie de-o clipă
cu un veşmânt de lumină şi cald
şterge-mi lacrima
ce împleteşte teamă şi fior
de întunericul nopţii !

Vino un pas, Iubite !...
Printr-o ultimă rugăminte,
acoperă-mă cu culorile iubirii
şi din ceţuri adânci, răpeşte-mă,

ridică-mă într-un colţ al Luminii.

Vizualizări: 39

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


INACTIV
Comentariu publicat de Elisabeta Branoiu pe Ianuarie 7, 2011 la 7:54pm

Cuvinte mari de Duh! Asa sa ne ajute Dumnezeu! Cu toata dragostea, mereu sa ne iubim.


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Ianuarie 7, 2011 la 5:18pm
Felicitări!Noi la pas în doi să fim,şi mereu să ne iubim.

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->