Noaptea nu-şi mai înţelege întunericul obişnuit
şi se plictiseşte de o apucă somnul,
visele sunt inundate de lumină
aşa cum este inima femeii tinere,
care priveşte dintr-un balcon, bărbaţii în trecere.

Apoi se închide între pereţii jupuiţi,
fredonează un cântec melancolic şi trist.
Un tablou strâmb pare să aibă o lacrimă-n ochi,
priveşte spre fereastra care n-a fost deschisă niciodată
fiindcă nu dă spre stadă
şi strada este singura care îndepărtează singurătatea.

Luminile oraşului se văd peste linia ferată
dorite cu o foame de dragoste.
Când vine cineva totul se transforma dintr-o dată,
femeia capătă o înfăţişare de lup flămând
care s-a pierdut de prea multe ori în pustiu.

Are-n ochi o sclipire ce iese verde la suprafaţă
şi se înalţă mlădioasă pe picioarele lungi
ca o floare într-o zonă sălbatică
ce înfloreşte rar.

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->